Povestea din spatele KA-LUMEA.RO
Am crescut într-o familie în care, în fiecare an, se tăia porcul.
Se pârlea cu arzătorul pe gaz, apoi se învelea cu pături – momentul în care, copil fiind, puteam „călări porcul”. După aceea urma frecatul cu peria și cuțitul, până când șoriciul devenea alb-crem.
Era foarte frig. Butelia de gaz se ținea în lighean cu apă caldă, ca să poată funcționa.
Pentru mine, copil fiind, era una dintre cele mai mari bucurii ale anului. Nu lipseam niciodată.
De la tăierea porcului, pârlire, tranșare și porționare, până la celebra pomană a porcului, eram acolo. Mă trezeam foarte devreme în ziua aceea și urmăream, pe nerăsuflate, tot ce se întâmpla.
Normal că asistam și la sărarea cărnii pentru produsele care urmau să fie afumate, la pregătirea cărnii pentru cârnați, la umplerea lor, dar și la topirea cărnii pentru pus la putină.
Tatăl meu era bucătar de meserie.
Dar la pregătirea porcului, Tata Mare, bunicul meu, era șeful!
Și atunci, ca și acum, erau multe discuții în jurul rețetelor:
Mai multă sare sau mai puțină?
Mai mult usturoi sau mai puțin?
Cu boia sau fără boia?
Fum rece sau fum cald?
Se mai întâmpla ca într-un an produsele să fie ceva mai afumate sau, poate, mai puțin afumate. Se mai bea și câte un rachiu, pentru că era frig. Dar, de fiecare dată, produsele erau de vis.
Au rămas în mine acele zile. Mirosul fumului, frigul, oamenii adunați în jurul porcului, discuțiile despre rețete și gustul produselor făcute atunci.
Au rămas în suflet.
Și, cu timpul, mi-am dorit să readuc în zilele noastre, atât cât se poate, acele momente și acele gusturi.
Nu mă interesează ca produsele noastre să fie mereu identice ca aspect sau culoare. Este greu să obții de fiecare dată aceeași culoare și aceeași afumare atunci când folosești o afumătoare clasică, așa cum facem noi.
Nu mă interesează nici dacă cineva își dorește mai sărat, mai usturoiat, mai mult sau mai puțin afumat.
Ceea ce mă interesează cu adevărat este altceva.
Pentru că, dincolo de un magazin online, KA-LUMEA.RO este și o încercare de a păstra ceva ce am primit de la cei dinaintea mea.
O parte din copilăria mea.
O parte din familia mea.
O parte dintr-o lume în care lucrurile nu erau perfecte, dar erau făcute cu răbdare, cu pricepere și cu suflet.
Iar dacă, într-o zi, Tata Mare s-ar opri lângă mine și ar gusta din ceea ce facem astăzi, mi-aș dori să-l aud spunând:
Atunci aș ști că am făcut bine.
